Plange, musca, zgarie, isi smulge parul, se leagana, se invarteste in cerc, merge pe varfuri si isi flutura mainile. Crezi ca o imbratisare sau o vorba buna l-ar linisti? Da, daca ar fi un copil tipic, dar nu este... si respinge gesturile de tandrete cu brutalitate si cu disperare, ca si cand s-ar apara de un abuz.
Daca-l strigi se va purta ca si cand nu despre el este vorba. Nu te priveste in ochi, nu se ingrijoreaza daca intrati sau iesiti dintr-o incapere in care il lasati singur. Nu vorbeste. Nu pare sa simta durerea, foamea sau setea. Este indiferent si pasiv. Ca si cand in fiecare secunda din zi, la fiecare incercare de interactiune, prin tacere si respingere va pedepseste pentru o vina numai de el stiuta. E copilul vostru pe care, de fapt, nici nu-l aveti. Fiindca este al bolii care il tine captiv. De aceea, in fiecare secunda, urasti autismul.
Austismul este o tulburare de dezvoltare care cuprinde toate aspectele unei cresteri armonioase. Motricitatea, imunitatea, comportamentul social, instinctul de conservare ( setea si foamea) si capacitatea de a asimila informatii pot fi compromise sau afectate in grade variabile de boala. Fiecare disfunctie mentionata mai sus genereaza la randul ei un lant de consecinte, iar efectele negative asupra dezvoltarii devin si mai adanci.
Cauzele exacte ale autismului nu se cunosc, dar se presupune ca exista o componenta genetica a bolii. O alta teorie sustine ca vaccinurile copilariei ar fi cele care declanseaza autismul, iar alte ipoteze spun ca, de fapt, lipsa afectiunii si ostilitatea mediului in care copilul traieste sunt cele care conduc la aceasta tulburare de dezvoltare. Insa, deocamdata, nicio teorie nu este sustinuta cu suficiente argumente astfel incat sa devina legitima. Dar, mecanismul prin care boala afecteaza viata copilului si, implicit, pe a celor care ii ingrijesc a fost studiat intens in ultimii ani, iar raspunsurile nu au intarziat sa apara.
Distractiv era şi celebrul «telefon fară fir». Stăteam înşiraţi. Primul din «coadă» zicea un cuvânt, după care îl şoptea la urechea celui de-al doilea. Acesta trebuia să zică mai departe ce a înţeles şi tot aşa, până la final. Ultimul trebuia să rostească tare ce a înţeles.
Sper sa nu va fie pofta. Prea tare. Nu este vorba de mancare (chiar daca nu m-am putut abtine) ci de un joc, care se joaca in doi. Primul copil acopera cu o mana si cu cealalta "deseneaza" pe foaie o cifra astfel incat celalalt sa nu vada. Al doilea trebuie sa ghiceasca cifra. Pentru fiecare ratare, primul deseneaza cate o parte din painica (la inceput conturul, apoi crestaturile). Cand se ghiceste cifra, se inverseaza rolurile. La final, cine are cele mai multe painici castiga.
Hmm....Ce este zâmbetul? " ...nişte dinţi...". Nu, nu, nu! Zâmbetul nu are definiţie, în schimb poate fi descris ca fiind o comoară nepreţuită, o reflexie a inimii tale atunci când cunoaşte sentimentul de înviorare a sufletului. Într-o lume în care uităm să zâmbim, suntem mereu încruntaţi, parcă şi natura uită să îşi arate frumuseţea, atunci când chipul se întunecă şi ai nevoie măcar de un surâs din partea ei. Chiar dacă nu conştientizăm, în spatele unui zâmbet se ascund mii de amintiri, chiar dacă el durează o clipă. Clipa aceasta trebuie preţuită şi repetată. Un zâmbet poate îmbogăţi un suflet căruia îi este dăruit. Haideţi să ne dezbrăcăm de toate problemele, să dăm jos haina stresului, să aruncăm papucii de îngrijorări. Astăzi, să ştergem de praf acel zâmbet frumos, ascuns după porţile sufletului şi să scoatem la iveală acea faţă senină, inocentă. Fiecare chip zâmbitor este plin de profunzime, inocenţă şi molipseşte pe oricine.
Copilăria este un tărâm magic. Nu ştim când şi unde începe şi nu ştim când şi unde se termină. Ne trezim doar că numai suntem copii, că am ieşit din copilărie, uneori fără să o fi trăit pe deplin.